Victoria Spunzberg (Buenos Aires, 1973) este licențiată în dramaturgie și regie la Institut del Teatre de Barcelona și are un master în studii teatrale la Universitatea Autonoma din Barcelona. Este o dramaturgă cu un palmares solid de premiere, publicații și lucrări artistice de diferite tipuri, fiind, de asemenea, profesor și pedagog la Institut del Teatre, la Obrador de la Sala Beckett și alte spații de cercetare și formare artistică.
A devenit cunoscută în 1998 cu piesa „Entre aquí y allá (Lo que dura un paseo)”, care a fost finalistă la Premiul Maria Teresa León, selectată de Royal Court din Londra (International Residency 2000) și a avut premiera la RESAD din Madrid în 2000 și la Here Festival din New York în 2002. Piesele sale au fost jucate în teatre precum TNC, Teatre Lliure, Tantarantana și Sala Beckett, precum și în teatre din Madrid și din restul Spaniei. De asemenea, textele sale au fost traduse în diferite limbi și au fost reprezentate în Statele Unite, Columbia, Italia, Praga, Franța, România. Piesa „Imperativul categoric” a fost distinsă cu numeroase premii și recunoașteri, dintre care se remarcă: Premio de Teatro Memorial Margarida Xirgu pentru cea mai bună actriță, acordat Ágatei Roca, Premiul Special al Juriului Teatre Barcelona 2024, Premiul Butaca 2024 pentru cel mai bun text, Premiul criticii pentru cel mai bun text 2024, cea mai bună actriță și cea mai bună scenografi, precum și Premiul Ciudad de Barcelona 2024 de Artes Escénicas acordat Victoriei Szpunberg în calitate de autoare și regizore.
În piesa „Imperativul categoric” o regăsim pe Clara G., conferențiar universitar la Facultatea de Filosofie, ce predă etică, într-o profundă criză existențială. Trecută de cincizeci de ani, recent divorțată, incapabilă să își mai găsească locul în universitate și aflată în pragul pierderii locuinței, începe să sufere atacuri stranii. Leșină frecvent, aude zgomote persistente și este invadată de gânduri întunecate, paranoice.
Clara G. a făcut parte din sistem, însă se vede tot mai mult împinsă spre margine. Rătăcește printr-o lume ostilă, întâlnind diferiți bărbați, până când busola ei etică pare să se recalibreze în urma unei descoperiri întâmplătoare: un cuțit de bucătărie de o precizie extraordinară.
Piesa chestionează modelele de comportament uman în medii ostile. Care sunt limitele etice ale unui sistem care nu poate supraviețui decât cu prețul nefericirii celorlalți?
Textul propune o reflecție profund contemporană asupra fragilității individului într-o societate aflată într-o continuă stare de presiune și transformare, urmărind parcursul unei femei care, confruntată cu izolarea și pierderea reperelor personale, încearcă să își regăsească echilibrul interior și propriul sens etic într-o lume tot mai instabilă, transformând criza într-un posibil punct de reconstrucție și de reevaluare a relației dintre om, responsabilitate și libertate. Traducerea: Luminița Voina Răuț
Distribuția: Diana Fufezan, Vlad Robaș
Eveniment moderat de: Bobi Pricop Durată: 1h 30min Spania, România
